Cartea despre care am ales să vorbesc astăzi este Mica istorie a filosofiei, o lectură ușoară și pe care o poți parcurge în diminețile însorite de iunie. Nigel Warburton este un filosof britanic, specializat în estetică și în etică aplicată. Dacă vrei să îți începi călătoria spre filosofie, această carte îți va fi un bun ghid.
Să parcurgem împreună câteva dintre ideile enunțate de autor. De la Socrate și Aristotel până la John Rawls și Peter Singer sunt atinse multe dintre subiectele la care nu există încă răspunsuri certe: există fericire? dar liber arbitru? Este avortul imoral?
Dilema trenului
Ultima întrebare este una care a stârnit multe controverse, mai ales în contextul în care Polonia a interzis avortul la începutul acestui an. Discuția este una amplă, cu multiple implicații, motiv pentru care Warburton ne propune să ne întoarcem la o dilema clasică din filosofie- trenul scăpat de sub control. Așadar, te plimbi liniștit pe stradă, moment în care vezi un tren care se întreabă spre cinci muncitori. Cel care îl conduce nu mai are control asupra lui, deci stă în puterea ta să îl oprești. Tot ce poți face este să îi schimbi direcția, pe cealaltă linie aflându-se un singur muncitor. Mulți consideră cantitatea esențială în acest proces, pentru că maximizezi binele salvând viața a cinci oameni în detrimentul unuia.
Acest experiment a fost inițial creat de Philippa Ruth Foot (1920-2010) care s-a întrebat de ce este este acceptabil în această situație să omori un om pentru a-i salva pe alții, însă în altele este condamnabil.
Judith Jarvis Thomson
Filosoafa britanică ne pune să ne imaginăm următorul caz: o persoană sănătoasă intră într-un spital în care există cinci indivizi care au nevoie urgentă de un transplant de organe. Dacă nu primesc o inimă nouă sau un rinichi, aceștia vor muri. Nimeni nu va spune că este acceptabilă sacrificarea unui om pentru a-i salva pe ceilalți cinci. Apare întrebarea: care este diferența dintre această situație și cea cu trenul?
Ambele sunt experimente mentale folosite foarte des de filosofi pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine problema pe care o analizăm. În acest caz, întrebarea pe care ne-o punem este: când e acceptabil să sacrific o viață pentru a salva mai multe? O altă variantă a dilemei cu trenul este propusă de Judith Jarvis Thomson. O poți citi aici: The trolley dilemma: would you kill one person to save five? (theconversation.com)
Aceste situații par improbabile în viața reală, dar Warburton ne dă două exemple din istorie când oamenii au trebuit să ia asemenea decizii. În timpul celui De-al Doilea Război Mondial, naziștii au lansat bombe asupra Londrei. Unul dintre spionii germani a devenit agent dublu putând astfel redirecționa bombele către o zonă mai puțin populată. Cu toate acestea, britanicii au ales să nu o facă, lăsând ca decizia să fie a naziștilor. Neintervenind au plasat responsabilitatea către cealaltă parte implicată. Dar nu este oare lipsa de intervenție tot o responsabilitate?
Dezastrul din Zeebrugge (1987)
Al doilea caz este dezastrul din Zeebrugge (1987) atunci când au murit 193 de oameni în urma răsturnării unui feribot. Zeci de oameni încercau să iasă din apa înghețată, timp în care un tânăr s-a blocat de o scară de frânghie, neputând să se mai miște. După 10 minute, oamenii l-au tras de pe scară, iar tânărul a căzut în apă și s-a înecat. Astfel, au putut să se salveze mai mulți dintre cei aflați la limita dintre viață și moarte, iar decizia pe care au luat-o, cu siguranță nu a fost ușoară.
Violonistul
Întorcându-mă la problema avortului, mult timp aceasta a fost analizată din perspectiva fătului. Tot Thomson a propus o abordare diferită, una în care mama joacă rolul principal. Iar pentru a înțelege mai bine problema, el ne pune să ne imaginăm următoarea situație: un violonist cunoscut are o afecțiune renală, cu o grupă de sânge extrem de rară. Se întâmplă ca și tu să ai aceeași grupă de sânge, motiv pentru care te trezești într-o dimineață conectat de violonist. Thomson ne spune că tu nu ai datoria să îl ții legat de tine, chiar dacă știi că deconectându-l, el va muri. În același mod, dacă o femeie care a rămas însărcinată, deși a folosit contracepție, fătul nu are dreptul de a se folosi de corpul ei.
Desigur, mulți oameni nu sunt de acord cu această perspectivă și ar alege să nu se joace de-a Dumnezeu. De asemenea, mulți consideră și că întreruperea unei sarcini, indiferent de maniera în care a apărut este absolut imorală.
Ce ne rămâne nouă să facem este să ne gândim ce stă la baza argumentelor și să judecăm o situație doar dacă avem suficiente informații despre ea. De cele mai multe ori nu avem. Experimentele bine gândite pot cu siguranță să ne ajute să înțelegem mai bine profunzimile deciziilor noastre.
Ce părere ai despre carte? Ai citit-o? Aștept să îmi spui ce dileme te pun pe tine pe gânduri.
O poți găsi aici: Mica istorie a filosofiei – Nigel Warburton – Libris
Vezi și: Toți oamenii sunt muritori, Simone de Beauvoir | Wanderer (irinavasile.com)
