(culese din înțelepciunea nedezvăluită a unei moluște)
Pe cât de evidentă îmi este anxietatea când trebuie să vorbesc despre lucruri pe care le cunosc, pe atât de ușor îmi este să scriu despre ele. Iată câteva chestiuni pe care le-am învățat în cei 25 de ani de când fac umbră pământului.
- Stai departe de oamenii care nu suportă maneliștii, homosexualii, romii și alte categorii sociale, minorități și grupuri pe care nu le înțeleg. Nu vrei să intri în asemenea conflicte, nu le vei schimba concepțiile și stereotipurile (dar poți încerca) și îți va crește inutil tensiunea. Ia o bere, relaxează-te și uită-te neironic la clipuri cu Dana Budeanu. (Nu, te rog, nu face asta.)
- Învață să subziști într-o societate care tot timpul va cere de la tine să fii productiv. Nu vom intra acum în polemici despre capitalism, dar sunt sigură că ai văzut cum funcționează lucrurile în exteriorul tău. Așa că, dacă vrei să te izolezi într-o cabană, departe de lumea dezlănțuită, ai grijă să ai semnal la telefon. Până atunci însă, recitește Capitalul și hai să punem la cale revoluția aia!
- Nu lăsa zilele să treacă fără să te bucuri în mod autentic de ceva. Știu, și eu mă scald deseori în mizeria mundană, în gânduri și idei despre care nu m-a întrebat nimeni. Dar încerc să găsesc întotdeauna o clipă în care să răsuflu ușurată că, deocamdată, nu m-a șters timpul sau natura sau viața. Deci, în zilele bizare, ieși afară, privește tot ce se află în jurul tău (da, betoane și stâlpi de iluminat) și gândește-te că mâine va fi mai rău.
- Ascultă muzică bună, bea gin tonic și fii recunoscător. Nimic nu îți catifelează interiorul ca o piesă care te face să dai din cap în văzul tuturor sau să dansezi când nu te vede nimeni. Iar după câteva pahare de bucurie bahică nu te condamnă nimeni. Acum, deși vei fi tulburat de această formulă clișeu, fii recunoscător cu planeta care a facilitat existența ta. Sunt sigură că Universul îți va răspunde, dar asta numai după ce vezi filmul Secretul. Altfel, toate cristalele din casă nu fac decât să adune praful.
- Învață să nu mori de foame. Începe prin a căuta un videoclip despre cum să aprinzi aragazul (și să nu-l uiți așa, Irina). Din acest punct, ți se va dezvălui o întreagă lume gastronomică și vei știi că orice e posibil. Într-adevăr, poate părea complicat la început, dar am încredere în tine. Dacă eu nu am dat foc bucătăriei (thank you, sis’) și tu o poți face.
- Creează: probleme, cafele sau artă urbană. Orice inclinații ai avea, materializează-le și lumea va fi la fel, dar măcar ai încercat. Glumesc! Folosește-ți mâinile și mintea și lasă generațiilor următoare un semn că ai existat. Vor aprecia că te-ai gândit la posteritate și probabil nu te vor arunca în pod, într-o cutie cu amintiri. Și dacă o vor face, nu vei ști oricum.
Nu lua nimic în serios din ce am scris mai sus! Relaxează-te și trăiește așa cum îți place. Viața e bună! (ok, stop it there!)
