-
Mai puțin decât tine însuți
Au trecut luni de zile de la ultimul răsărit pe care l-am admirat, lăsându-mă purtată de lâncezeala și de liniștea impenetrabilă a dimineții. Arareori se mai aude câte o mașină, iar în apropiere, nu se întrezărește nicio licărire. Întuneric htonian. Un singur insomniac este bântuit de exciziile nocturne. Dispărut în ficțiune, mistuie dialectici în uitare. Nu a fost nicicând mai ușor să își cuantifice incalificabilul. Tot ce se materializează într-un gând delexicalizat, îi conturează existența desprinsă de certitudini. Metempsihoze întrerupte În eliberarea dintr-un amestec sublim de trăiri viscerale, ce mi-au oprit delectările onirice pe la 3, mi-am regăsit ghipsul inert privind spre tavan. M-am întors pe toate părțile până să…
-
Plânsul lui Mefistofel
Plânsul lui Mefistofel. Deasupra noastră frunze. Dedesubt, pământ iubit de brumă. Toamnă fără sfârșit în juru-mi, sfârtecată de pauze prelungi.
-
Scrisoare de dragoste
Nu există în lume bucurie mai mare decât să te cuprind pe neașteptate, să-ți nimicesc paloarea obrajilor cu un zâmbet, să te chem înlăuntrul meu și să te dăruiesc frumuseții universale. Se strâng nimicurile și dansează în ploaie. Tu ai văzut ploaia? Scrisoare de dragoste încheiată.
S-ar putea să-ți placă și
Mică istorie a filosofiei, Nigel Warburton
Toți oamenii sunt muritori, Simone de Beauvoir
Fragilități
-
Inimi cicatrizate, M. Blecher
Inimi cicatrizate. Personajul principal al romanului, Emanuel, este un tânăr de 20 de ani care află că are tuberculoză osoasă și trebuie să călătorească la Berck pentru tratament.
-
Întâmplări în irealitatea imediată, M. Blecher
,,Scriitorul de sanatoriu" așa cum a fost numit de critica occidentală, M. Blecher a retezat convenționalitatea a tot ce se subscrie literaturii formaliste, găsind în boală substraturi lirice.
S-ar putea să-ți placă și
Plânsul lui Mefistofel
Mai puțin decât tine însuți
Inimi cicatrizate, M. Blecher
-
Fragilități
Fragilități. Jurnal de poetă. Scriu. Am zis că scriu și gestul mașinal, continuu, de a apăsare a tastelor îmi dictează un ritm absolut dezordonat.
S-ar putea să-ți placă și
Mai puțin decât tine însuți
Ernesto Sábato- Tunelul (roman existențialist)
Plânsul lui Mefistofel
-
Diligența de marți
Diligența de marți. Se înserase. Lumina din camera alăturată oglindea ziarele aruncate în colț, masa de cafea murdară și cele trei mucuri de țigară pe care le lăsase la prânz. Luă caietul și notă: Corbul. Lampa. Diligența de marți.
-
Zilele de luni cu Baudelaire
După un sfârșit de săptămână ploios, l-am luat în brațe pe Baudelaire și am știut că ziua de luni va fi asemeni lui: ciudată, boemă și apatică. Am pus ibricul pe foc, am pregătit o cafea deplorabilă și m-am așezat într-un cotlon al camerei să pot citi în liniște. Fenomenul Baudelaire În vara anului 1867, într-un spital parizian se stinge din viață scrâșnind din dinți și înjurând ,,Crénom” poetul care nu s-a bucurat de o recunoaștere pe măsura geniului său. Legenda personalității sale îi acoperise valoarea scrierilor din cauza conduitei ce sfida normele vremii. După ce este dat afară de la Liceul Louis le Grand părinții, mama și tatăl vitreg…
S-ar putea să-ți placă și
Fragilități
6 lucruri pe care ar fi util să le știi până la 25 de ani
Memento mori
-
Memento mori
Memento mori. Deseori privesc oamenii ca pe un soi de extensie a timpului, a firescului. Deși se agită constant, se mișcă, se succed în generații, se înmulțesc şi capătă sens, apoi se pierd, timpul îi şterge pe toţi.
-
Începutul
Începutul. Prima zi din 2020 si prima zi în care îndrăznesc să deschid acest caiet virtual și să tastez câteva cuvinte despre ceața absolută în care mă scald. Indivizii tind să supraaprecieze începuturile în aceeași manieră pe care o fac eu cu tot ce se termină.
-
Nadejda
Ți-e toamnă iar, Nadejda. Roua proaspătă îți acoperă obrajii trecuți prin ultima vară. Privești răsăritul de la geamul mic ce dă spre strada golită de suflare și te întrebi dacă ai pus ibricul pe foc. Îți plimbi oasele prin camera slab luminată încercând să îți găsești halatul.
-
Ernesto Sábato- Tunelul
,,În orice caz, există un singur tunel, întunecos și singuratic: al meu…E de ajuns să vă spun că sunt Juan Pablo Castel, pictorul care a ucis-o pe María Iribarne; bănuiesc că procesul e încă proaspăt în amintirea tuturor și nu-i nevoie de mai multe amănunte despre mine. Deși nici dracu’ nu știe ce trebuie să-și amintească oamenii și nici pentru ce, întotdeauna am crezut că nu există memorie colectivă, ci doar o formă deosebită de apărare a speței umane.” Așa începe romanul Tunelul, o concesie făcută existenței pentru a obține mântuirea. Este extrem de important să înțelegem contextul apariției lui, înainte de a ne scufunda în lectura propriu-zisă. Revista argentiniană…
-
Ernesto Sábato- Tunelul (roman existențialist)
Tot ce trebuie să știi despre Ernesto Sabato și romanul lui, Tunelul (roman existențialist). Juan Pablo Castel este pictorul care o ucide pe Maria.
S-ar putea să-ți placă și
Începutul
Întâmplări în irealitatea imediată, M. Blecher
Scrisoare de dragoste
-
Lupul de stepă, Hermann Hesse
Lupul de stepă, Hermann Hesse. A fost odată un anume Harry, căruia i se zicea lupul de stepă. Umbla pe două picioare, purta îmbrăcăminte și era om, dar de fapt nu era altceva decât un lup de stepă.
